Există numeroase motive pentru care ai putea să alegi această facultate. Fie că termini profilul de filologie, matematică-informatică etc, “Literele” au întotdeauna ceva aparte.

Fiind absolvent al unui profil uman, alegerea mi-a fost uşoară. Secţia pe care o urmez acum a reuşit să-mi confirme asteptările: un mediu în care teoria se îmbina plăcut cu practica. Încă din prima saptamană am realizat că facultatea aceasta va opri şirul orelor în care, de fiecare dată, era ţinut câte un monolog, singura dată când dialogul exista fiind în momentul în care îti “negociai” nota. Cu toate că pare puţin exagerat ce am spus acum câteva momente, am ajuns să realizez că omul din faţa mea care îmi spune despre regi, antropologi, sociologi, semiologi, inventatori, scrieri criptate, comunicare prin gesturi şi multe altele, mă face să asimilez mai bine informaţia şi să o reproduc la nevoie, într-un cuvânt: să ÎNŢELEG!

Dan, Comunicare şi Relatii Publice, anul II

De ce am ales eu Litere? La mine, problema alegerii facultăţii s-a pus într-un mod puţin confuz. Pe vremea când încă visam la olimpiade naţionale la geografie şi la o viaţă înconjurată de globuri pământeşti şi hărţi tot mai complexe, pe vremea când visam vulcani şi speram să fac turul lumii măcar la nivel mental, pe vremea când totul se traducea în termeni de ravene, alunecări de teren, văi majore, minore si altele de genul, pe vremea aceea, respectiv prin clasa a 10-a, ştiam că o să urmez facultatea de Geografie. Numai ca undeva prin vara dintre a 11-a si a 12-a una dintre prietenele mele cu un an mai mare dadea admitere la Comunicare si Relatii Publice, la Litere. A iesit dezamagita de la examen si mi-a spus ca sigur nu intra. Am tot vorbit cu ea despre sectia CRP de la Litere si mi-am dat seama ca imi placea ce-mi spunea. Atunci m-am hotarat ca vreau la CRP. Stiam ca geografia era, mai degraba, un vis de copil care-si doreste performante in liceu, dar, din pacate doar atat, de vreme ce toate planurile mele cu ea au picat asa repede. Veneam de la un profil de filologie intensiv engleza, asa ca nu mi-a fost asa greu sa ma mobilizez cu invatatul pentru admitere. M-am hotarat cu adevarat sa dau la Litere in urma Zilelor Portilor Deschise, cand am vorbit vreo 20 de minute cu o studenta din anul II la specializarea Comunicare si Relatii Publice care mi-a povestit cum e la CRP si cat de complexe sunt materiile. Acele 20 de minute m-au facut sa ma indragostesc de aceasta sectie si, implicit, de facultate. Si inca traim fericite (eu si CRP-ul) si suntem pe aceeasi lungime de unda, tocmai pentru ca imi ofera cursuri care imi cer sa fiu creativa si mai ales pentru ca stiu ca este portita care o sa ma ajute sa imi ating visul pe care l-am visat pentu prima oara la ZPD. Va doresc si voua, viitorilor studenti la Litere, ca povestea cu Literele sa treaca in durata lunga cel putin la nivel de afinitati.

Raluca, Comunicare şi Relaţii Publice, anul II

Repeat LITERE until you get there…

Simtul comun ne indeamna sa credem ca un student la Litere este in mod implicit un absolvent de profil uman, filologia fiind directia pe care a avut-o dintotdeauna in viata.

Ei bine, eu ma autodeclar exceptia de la regula de aur, pentru ca imi gasesc radacinile din liceu la profilul real, matematica-informatica bilingv engleza. Daca cineva ma surprinde acum, studenta la Comunicare si Relatii Publice, admisa prin examen la limba franceza, cu siguranta isi va dori sa ma intrebe: cum s-a intamplat?E clar ca varianta de salvare nu poate fi considerata, de vreme ce admiterea a presupus un examen, asadar o motivatie mult mai puternica a existat. Aceea poarta numele de PASIUNE si CONSECVENTA.

Daca iti dai seama ca ai talent si ca nu ti se pare deloc greu sa te lupti pentru cele mai originale redactari, daca vorbitul in fata unei audiente nu iti da prea mari batai de cap, ci numai in ceea ce priveste controlul emotiilor mai ai de lucrat, daca te simti ca un magnet pentru limbile straine, atunci nu te speria, nimic rau nu urmeaza sa ti se intample! Inseamna numai ca ai CHEMARE spre domeniul umanist.

Povestesc din experienta, caci vreme de 4 ani multi oameni s-au straduit sa imi explice ca, in domeniul real, perspectivele sunt mult mai generoase. M-am considerat prea putin initiata atunci cand aveam 15-16 ani si, de aceea, le-am urmat sfatul si am optat pentru mate-info, cu promisiunea ca, atunci cand va veni vremea sa aleg eu facultatea, o voi face urmand visul meu, si nu al celorlalti (parinti, prieteni, oameni realizati si dornici sa dea sfaturi). Am continuat sa cultiv ceea ce simteam ca se potriveste personalitatii mele (literatura, gramatica, limbile straine, istoria) , supravietuind totusi si cifrelor, si procedurilor de programare J Insa in niciun an nu am uitat sa urmaresc dinamica mediilor de admitere de la Litere si subiectele de examen, pe care incercam sa le rezolv apeland la cunostintele pe care le detineam la momentul respectiv. Si astfel am ajuns in anul decisiv, cand toti se asteptau sa spun ca o sa urmez trendul clasei si o sa ma indrept spre stiinte economice sau informatica, insa eu nu am facut decat sa-mi intaresc convingerea anilor anteriori : LITERE. Conform conventiei, dorinta urma sa imi fie respectata, iar faptul ca am ales Comunicare si Relatii Publice a fost urmatoarea problema pe lista, pentru ca nu am stiut sa explic nimanui ce o sa ies de aici. Nu mi-a ramas decat sa imi cumpar o carte care sa ma mai lamureasca pana si pe mine (victima a scepticismului celorlalti) ca e mai mult decat o denumire frumoasa in spatele acestei meserii. Analizand acum cu ochi critici, imi dau seama de lipsa de profesionalism a acelui volum, care punea semnul egal intre relatiile publice si relatiile cu publicul; fara lipsa de modestie, l-as putea rescrie eu acum, punand in valoare tot corpusul de cunostinte acumulat, si distrugand astfel acest mit complet fals.

Mult a fost, putin a ramas…E o vorba care ascunde nostalgie, daca ma gandesc ca anul viitor pe vremea aceasta generatia noastra de colegi nu se va mai defini prin sintagma de „studenti”. De aceea, este esential sa facem alegerile potrivite la momentul potrivit, indiferent de ce se poarta, ce ne spun ceilalti, ce au ales idolii nostri. Adevaratele nume mari au in spate un caracter puternic, dar, mai mult decat atat, NUMELE MARI SE FORMEAZA CU LITERE!

Anca, Comunicare si Relatii Publice, anul II

„Am ales aceasta facultate deoarece consider ca este foarte practica, aparținând unui domeniu in care poți găsi cu ușurința un job, chiar si intr-o perioada de criza . Spre deosebire de majoritatea facultăților, care sunt orientate pe o anumita materie, aceasta specializare presupune cate puțin din toate;management si marketing, dar si limba si literatura romana, informatica, dar si economie politica, cultura si civilizație româneasca dar si psihologie sociala,specializându-se bineînțeles in asistenta manageriala si secretariat.”

Așadar, am ales aceasta facultate pentru ca sunt un om pragmatic.

Ana Maria, Asistenta Manageriala si Secretariat, AN III

„Am făcut aceasta alegere pentru ca mi-am dorit sa urmez o facultate care sa nu-mi limiteze posibilitățile de a profesa in diferite domenii după finalizarea studiilor.

Un element decisiv pentru mine in alegerea acestei secții l-a constituit prezentarea cursurilor. In prima faza mi-a plăcut faptul ca nu presupune numai parcurgerea unor materii de stricta specialitate ci urmărește si completarea cunoștințelor de cultura generala oferindu-ti astfel o pregătire vasta in domeniu.”

Georgiana, Asistenta Manageriala si Secretariat, AN II

„Am ales Facultatea de Litere, secția Asistenta Manageriala si Secretariat la indemnul mătușii mele care este secretara. De asemenea, m-am informat înainte despre aceasta meserie si am aflat ca este foarte ceruta pe piața si se potrivește foarte bine unei femei . “

Iulia, Asistenta Manageriala si Secretariat, AN III

In primii ani de liceu am dat cu nasul de culisele teatrului si mi-a placut atat de mult incat am zis ca asta e ceea ce vreau de la viata. Dar mama mi-a taiat repede aripile in clasa a 12-a printr-o replica pe care n-am uitat-o de atunci: “daca vrei sa traiesti din pensia mea, da la teatru!”.

Demoralizata si dupa indelungi discutii am ales calea de mijloc: Litere-Filologie. De ce? Pentru ca parea pe atunci singura sectie care imi dadea libertatea sa visez ca intr-o zi ma voi intoarce, cumva, la teatru. Momentul decisiv pentru ceea ce a urmat a fost cel cand am aflat ca la Filologie nu se mai dadea examen de admitere, ci se intra cu dosar. Atunci, profesorul cu care ma antrenam deja la gramatica pentru admitere mi-a sugerat sa incerc si la alte sectii sau facultati. Dar eu, nu! “Lasa-ti ca o sa-mi foloseasca la ceva si gramatica de acum. Raman la Filologie.”

Norocul meu a fost ca omul acesta nu a vrut sa ma lase de izbeliste, chiar daca era entuzismat de faptul ca inca mai existau liceeni care sa vrea sa dea la Filologie. S-a informat si mi-a dat datele despre celelalte sectii, m-a sfatuiut unde ar fi mai bine sa dau dintre toate si ce as putea face dupa ce termin. In capul listei erau RISE si CRP. Cum am ales? Cuvantul “publicitate” rostit la un moment dat de profesorul meu a fost ceea ce m-a determinat sa aleg CRP. De ce? Era cel mai apropiat domeniu de ideea mea de creatie. In felul asta am tranformat o veche “dragoste” intr-una noua.

Bianca, Comunicare si Relatii Publice, anul II