Cel mai frumos curs pe care l-am avut până acum în mediul academic a fost cursul de Istoria religiilor de anul acesta, susţinut în cadrul secţiei RISE (Relaţii Internaţionale şi Studii Europene) de la Facultatea de Litere de către Dr. Valentin Cioveie. Cursul pleca de la ideea lui Eliade cum că omul este prin natura sa o fiinţă religioasă, omul modern experimentând şi el forme voalate ale sacrului, oricât de ne-religios ar vrea să se considere. Am studiat o parte din marile tradiţii religioase, deşi nu pe toate din cauza lipsei timpului. Am avut ca invitată o specialistă în iudaism care ne-a ţinut un curs special suplimentar, deosebit de interesant, citindu-ne pasaje din Vechiul Testament în ebraică şi introducându-ne în misterul Cabalei. Cel mai interesant a fost examenul, în stil german, în care fiecare din noi a susţinut o lucrare despre una din monografiile lui Eliade (cărţi în care tratează o anumită tradiţie, cum ar fi Yoga, Şamanismul sau Religiile australiene, iar câţiva dintre studenţii de la Master (tot la RISE) au prezentat împreună volumele din Istoria Credinţelor şi Ideilor Religioase. Pentru acest examen am făcut şi eu lucrarea pe care o vedeţi chiar aici pe blog, despre cartea “Patanjali şi Yoga”, care mi-a trezit dorinţa de a citi şi celelalte lucrări ale lui Eliade despre hindusim (are 5 cărţi întregi care au ca subiect Yoga, de exemplu).

Un alt lucru deosebit de frumos legat de acest curs au fost întâlnirile pe care le-am organizat ulterior, în afara cursurilor pe tema prozei fantastice a lui Eliade, şi apoi despre romanele Nuntă în cer şi Maitreyi. Se pare că Eliade a pus în nuvelele fantastice ceea ce nu a scris în cele ştiinţifice. Am discutat despre toate misterele şi întâmplările aparent stranii şi imposibile din “Secretul doctorului Honighberger” sau “Nopţi la Serampore”, nuvele în care magia Indiei apare într-o atmosferă incredibilă şi captivantă, am discutat despre “La Ţigănci” şi despre “19 trandafiri”, descoperind fel şi fel de ipostaze de ieşire din timp, de revelare a sacrului în profan şi de ritualuri iniţiatice misterioase.

Cred că acum ştim cu toţii, cei care am participat la acest curs, mai multe lucruri despre marile tradiţii religioase decât majoritatea oamenilor, care cred că Yoga este un simplu exerciţiu sau care trec cu vederea profunzimea propriei tradiţii spirituale şi religioase, rezumându-se la câteva cunoştinţe de ordin teoretic.

Cel mai important lucru cu care am rămas este interesul pentru cunoaşterea fenomenului religios în toată complexitatea lui, fără a accepta automat explicaţii de tip reducţionist cum încearcă mulţi să ofere (precum faptul că orice religie s-ar reduce la contextul istoric, social, politic şi cultural care i-a dat naştere). Am constatat însă cu surprindere că mulţi oameni nici nu sunt conştienţi de semnificaţia cuvântului reducţionism, crezând că este apanajul oricărui om care a depăşit un anumit nivel intelectual, să dea la o parte misterul şi să explice totul prin intermediul acestor cauze. Ei uită că orice cale spirituală presupune o experienţă directă şi intensă din partea practicantului, şi uită faptul că unul din principalele mesaje ale lui Eliade era “Un fenomen religios nu se va dezvalui ca atare decat considerat in propria sa modalitate, adica studiat la scara religioasa. A voi sa delimitezi acest fenomen prin fiziologie, psihologie, sociologie, economie, lingvistica, arta etc. … inseamna a-l trada; inseamna a lasa sa scape tocmai ceea ce este unic si ireductibil in el, anume caracterul sau sacru”.

Sursa: Dan Mihaescu